Un vas lucrat cu trudă şi răbdare
De o înţelepciune uimitoare
Pe aspră roată frământat şi ars
Într-un cuptor zidit cu clei din Tars,

Pe-un drum, în pulberi răsturnat şi spart,
Umplut apoi de sus cu mir de nard
Am rătăcit ca un pribeag hai-hui
Să pot să rostui adevărul Lui.

Am fost trimis ca o făclie-n lume
S-aprind imperiul, să şoptesc cutume,
Ca, în final, pe strada lui Cicero,
Să fiu răpus de sabia lui Nero.

Sunt om? Sunt avatar? Sunt licurici?
Un simbol desenat pe-o foaie? Ghici!